În ultimii 3 ani și jumătate, LINOTIP a reușit să construiască o sală de spectacole și să o mențină activă prin participarea la evenimente, dar și dezvoltarea la nivel tehnic și cultural, prin actualizarea constantă, prin crearea de producții noi și programe educaționale care să promoveze artiștii și dansul contemporan în București și în țară.
Hermina Stănciulescu, artist vizual și co-fondator Linotip, ne-a răspuns la câteva întrebări cu privire la LINOTIP, dans, artiști independenți și valori în contextul pandemiei COVID-19.
Care sunt consecințele suspendării evenimentelor din cauza virusului COVID-19 asupra spectacolelor și a cursurilor desfășurate la LINOTIP?
Consecințele sunt destul de serioase, pentru că inactivitate înseamnă lipsă de venituri. Anularea colaborărilor internaționale, dar și naționale înseamnă să nu putem prezenta evenimentele și să nu ne putem sprijini financiar artiștii colaboratori. Ca organizație, riscul cel mai mare din cauza inactivității este să pierdem spațiul. Al doilea cel mai important e să nu ne putem întreține pe noi ca indivizi ca să putem continua să facem toate activitățile necesare pentru ca Linotip să existe.
În dans, vorbim despre spațiu. În timpul pandemiei, vorbim despre distanțare. Cum ne îndepărtăm ca să ne apropiem din nou și să nu ne doară?
În dans vorbim despre viață. Și viața se întâmplă pe niveluri multiple pe care le parcurgem de multe ori într-o zi: emoțional, mental, energetic, sentimental, relațional etc. Distanțarea în această perioadă credem că e doar spațială și știm că proximitatea fizică nu rezolvă întotdeauna totul. Ba uneori poate să încurce. Ca acum. Dar credem că distanțarea socială are și câteva beneficii. Ne lasă loc să vedem și imaginea de ansamblu. Și acum, imaginea de ansamblu are nevoie de multă atenție din partea fiecăruia. Situația de acum apelează la niște resurse pe care fiecare din noi le are. Și ne lasă să devenim inventivi.
Ce ne învață dansul în vreme de criză?
Dansul în general, nu doar în vreme de criză, ne învață că și atunci când stai, ești în mișcare, în transformare, în schimbare. Și ne mai învață despre colaborare, despre cum să fim atenți unii la alții, cum să fim atenți la spațiu, ne învață să ne adaptăm, să luăm decizii rapide, dar și cum să nu ne grăbim. Ne învață cum să fim în legătură cu noi ca să putem intra în legătură și cu ceilalți.
Trăim o multitudine de stări și emoții, dar cum ne reamintim de corpul nostru ca resursă?
Poate că aici distanțarea ajută puțin. Fiindcă așa putem avea timp să ne privim. Să ne descoperim. Să ne amintim să ne lăsăm uimiți de cât suntem de capabili. De orice. Mai ales când avem motivația potrivită. Și nu înseamnă întotdeauna ceva grandios. Doar important pentru fiecare din noi.
Cu ce vă ocupați în timp ce stați acasă? Pregătiți proiecte noi?
Ar părea că am intrat în vacanță, dar de fapt lucrăm intens. Fiecare la casa lui. Ne gândim la o abordare nouă pentru cursuri. Gândim proiecte noi, scriem cereri de finanțare AFCN, ne conectăm cu alți artiști din străinătate și pregătim programe pentru toamnă-iarnă, facem parteneriate cu organizații și instituții din țară pentru difuzarea spectacolelor și lista continuă, fiindcă între lucrurile mari sunt și multe lucruri foarte mici. Și fiecare știe acel „între timp” în care se rezolvă multe din lucrurile alea mici.
Cum poate fi susținut LINOTIP în această perioadă?
De curând am lansat campania de strângere de fonduri #donez / #dansez, pentru că suntem conștienți că singuri nu vom reuși să păstrăm sediul Linotip acolo unde este acum, fără posibilitatea de a organiza evenimente. Și suntem incredibil de emotionați și recunoscători pentru sprijinul pe care l-am primit până acum de la oameni din jurul Linotip.
Ce metode alternative vor aborda artele performative?
Observăm în jur tendința de a migra către mediul online. iar receptivitatea și răspândirea acestei tendințe, dar mai ales a soluțiilor care vin odată cu ea este incredibilă. Artiștii sunt creativi și inovativi și la acest capitol și nu sunt dispuși să pună arta și cultura pe hold doar pentru că avem acum o provocare globală. Credem că fiecare încearcă să găsească soluții alternative prin care să își facă treaba cât mai bine. Și asta e foarte important.
Cum se va schimba relația dintre spectator și artist?
Credem că înspre bine. Fiindcă cel mai important acum e că nimeni nu e dispus să pună stop culturii și artelor, ba chiar inventăm și utilizăm unelte noi ca să putem continua. Avem nevoie de artă și cultură în perioade de criză. Fără ele ne dezumanizăm, riscăm să ne izolăm, să fim copleșiți de depresii înainte să riscăm luarea virusului.
Poate în momente ca acesta poate fi apreciată valoarea, impactul și contribuția pe care o au artiștii în lume. Poate în momente ca acesta începem să privim arta și cultura ca pe o responsabilitate socială și o nevoie umană, nu doar ca pe un „hobby” al unor oameni care nu vor să se angajeze într-o corporație.
Ce ai redescoperit în izolare?
Nu i-am spune izolare, fiindcă e atâta comunicare în jur și atâta emoție și sprijin, că nu ne putem considera izolați. În separare, am descoperit apropierea și faptul că e extrem de important ce facem. Nu doar pentru noi. Ci și pentru comunitatea din jurul nostru. Și ne simțim recunoscători și protejați.
Un gând pentru spectatori?
Arta, cultura, educația sunt resurse vitale pentru o viață sănătoasă și în conexiune armonioasă cu sinele și cu ceilalți. S-avem grijă unii de alții și de noi înșine, fiindcă împreună suntem extrem de puternici și foarte capabili. Și luați ce-i mai bun din distanțarea socială. E un moment excelent de reflecție și de privit în jur. Putem face multe lucruri să ne îmbunătățim situația. Și nu vă izolați. Cereți ajutorul celor din jur. Și oferiți-le ajutorul celor din jur. Be safe!