La apogeul carierei sale, Pola Negri era cea mai bine plătită femeie din industria filmului. Locuia într-un conac din Los Angeles care semăna cu Casa Albă și dădea tonul modei. Aşa a cunoscut America pedichiura cu ojă roşie, cizmele de blană sau turbanele. Deloc rău pentru o emigrantă poloneză născută în sărăcie.
A avut amanţi celebri ca Rudolf Valentino sau Charlie Chaplin şi câţiva prinţi şi conţi. A fost primul star european care a rupt Hollywoodul, semnând un contract cu Paramount pentru 3.000 dolari pe săptămână şi una dintre puţinele actriţe care a reuşit tranziţia la filmele vorbite.
Negri a fost o vampă, o personalitate flamboiantă sau, cum s-ar zice în ţara ei de adopţie, o figură “lager than life”. Bestia (sau Dansatoarea poloneză) este singurul ei film din perioada poloneză care s-a păstrat, ceea ce e motiv suficient să nu rataţi proiecţia unică de la TIFF, pe muzica live a lui Włodek Pawlik. Veţi avea ocazia să admiraţi un fenomen dintr-o altă lume.
În Bestia, Negri intepretează o dansatoare, ceea ce e cumva firesc. Tânăra Pola, care şi-a pierdut tatăl atunci când a fost arestat şi trimis în Siberia pentru presupuse activităţi revoluţionare, a fost acceptată la Academia de Balet Imperial din Varşovia pentru talentul său de balerină, dar s-a orientat spre actorie după probleme de sănătate. În acest film are doar 20 de ani şi demonstrează deja talent, vivacitate şi însuşiri de femeie fatală.
Calităţile care vor seduce, mai târziu, publicul internaţional ca exotismul, misterul sau intensitatea sunt deja vizibile aici. Bestia, 20 iunie, ora 21:30, Muzeul de Artă
Un articol de Anca Grădinariu