Imposibil să nu te gândești la el, cel puțin la începutul noului film semnat de Luc Besson. Machiajul curs, peruca, primele ocheade între el și polițistul care îl oprește, gestul ingenuu cu care își aprinde o țigară în timp ce refuză să-și scoată actele. Jokerul lui Besson este îmbrăcat în femeie, Marilyn Monroe, ca să fim preciși. Conduce un tir plin cu câini de toate taliile și pare prea calm pentru situația în care se află.
Îi fac bine acestui film și teaserul și trailerul. Atât de bine că nu merită să-l scoatem pe Douglas (un Caleb Landry Jones absolut memorabil) din rolul unui Joker pus față în față cu o doctoriță psihiatru ce încearcă să îl înțeleagă (interpretată de actrița Jojo T. Gibbs, ce va fi prezentă la TIFF). Suficient de spus că este filmul perfect de deschidere al unui festival care te invită la filme. Pe tine, oricine ai fi și orice părere ai avea despre câini.
Besson scoate aici la înaintare un întreg arsenal – are arme și de thriller psihologic, și de film cu gangsteri, și de dramă socială, pe care le învârte ca o vată pe băț. Cu moț de doar nițică gândire magică, cât să facă posibilă o lume în care un mare pierzător reușește să devină și Batmanul, și Jokerul propriei vieți. Și te lasă pe tine, spectator, să îl privești prin toate filtrele cu care te-ai obișnuit, dezvelindu-l însă de fiecare în parte. „Mi-a spus că, dacă nu-ți place ce vezi în oglindă trebuie doar să schimbi imaginea.
Nimeni nu poate dovedi că reflexia este falsă și tu ești real. Poate că oglinda e realitatea și noi doar o copiem”, auzim în film. Dogman se situează în mijlocul acestor replici, între oglindă și realitate, distanța simțindu-se uneori infinit de mică. Te vei întreba, poate, la final, ce preferi: imaginea din oglinda lui Besson sau realitatea? E bine că ai la dispoziție 11 zile de filme de toate felurile pentru a-ți da seama.