Recomandările lui Chirilov - secțiunile 3x3 și Game On

Pe Claude Sautet îl pândeam la cotitură de când cu retrospectiva pe care i-a dedicat-o anul trecut festivalul de la San Sebastian și am profitat de faptul că 2024 marchează centenarul nașterii lui. Poate că nu e un cineast la fel de răsfățat ca Godard, Rohmer, Truffaut sau Chabrol, dar opera lui este solidă și are o particularitate și muzicalitate demne de descoperit. Plus că dacă ești fan Lea Seydoux, poate că ar fi bine să știi că înainte de ea a existat o Romy Schneider, splendida actriță fetiș a lui Sautet.

Hamaguchi e la 3x3 în contextul extins al Focusului dedicat Japoniei de la TIFF.23, cu filmul care l-a propulsat la Oscar și în stratosfera cinefilă internațională (Condu-mi mașina!), cu unul din filmele de început, Pasiunea, și cu cel mai recent, premiat la Veneția, Răul nu există, care e atât de criptic încât prevăd discuții prelungite până târziu în noapte pentru a-i decoda finalul.

Nu în ultimul rând, Luchetti, care și vine la TIFF, pentru a primi un binemeritat Trofeu de Contribuție Excepțională la Cinematografia Mondială. Încredere este o operă aproape vintage, provocatoare, cu o idee dinamită și un Elio Germano senzațional, atât de stranie cum rar se mai fac azi. Pentru o experiență compactă, am inclus în program doar acele titluri din filmografia lui care, ca și Încredere, sunt inspirate de romanele lui Domenico Starnone – autor care merită tradus în continuare și la noi: mai ales Școala.

***

TIFF îşi face loc între Roland Garros, EURO, Olimpiadă. E un an plin cu sport. Evident, e genul de context care invită la extrareprezentări conjuncturale – cu atât mai mult cu cât filmele din această secțiune cu tematică sportivă nu sunt doar despre sport sau din zona safe, ilustrativ- inspirațională. Tatami e un thriller politic amuțitor cu un concept beton. Voy! Voy! Voy!, propunerea Egiptului la Oscar, nu e neapărat despre fotbal, ci o comedie duios-cinică, dărâmătoare și nițel incorectă politic. Touché nu e doar despre scrimă și reușită, ci și despre abandon și ambiție. Iar Crețul nu se rezumă la o poveste reală din perimetrul Jocurilor Paralimpice, ci e un imn despre prietenie, sacrificiu și commitment 100%, realizat în estetica Noului Val Românesc.